Despre coaching, facultate si comunitatea anime si manga

Da, astazi am terminat in sfarsit sesiunea. O sesiune destul de grea, care la un moment dat parea ca nu se mai termina(si inca nu s-a terminat pentru ca mi-am luat un bilet la olimpiada de toamna)
A fost o perioada destul de frumoasa totusi, in care am simtit o schimbare de atitudine, in mare datorata programului de coaching. Sincer sa fiu, cand am aplicat pentru a intra in program(prin intermediul Hr-emotion), am pornit cu ideea ca "hai sa o fac si p'asta". Stiam in mare cam cu ce se mananca, dar in acelasi timp nu stiam nimic. Probabil in mintea mea era imaginea clasica a elevului care sta in banca si raspunde la intrebarile profesorului. Dar nu a fost asa. Deloc.

Pentru prima oara dupa mult timp, in cadrul intalnirii de matching, am simtit ca nu stiu ce vreau sa fac, ca nu am un obiectiv clar, ca nu stiu ce vreau. M-am simtit pus in dificultate de intrebarile lui Alex Gavriliu si mi-am dat seama ca intr-adevar am o problema(chiar mai multe). Am  norocul(dupa parerea mea) sa fac coaching cu Alex. Este un tip extraordinar, plin de viata. Fiecare intalnire de coaching pe care o am cu el este o provocare pentru ca ma face sa ma gandesc la stilul meu de viata, la atitudinea pe care o am, la relatiile cu cei din jur, ma face sa imi doresc sa ma schimb si sa trec la actiune.

Uitandu-ma in spate, as putea spune ca, fata de Murat de acum 2 luni, sunt mai entuziast, plin de viata, mai deschis, optimist, ferm, cat si mai calm(si cu o bicicleta in plus). S-au schimbat foarte multe, dar, dupa cum discutam azi cu Alex, schimbarea este un proces continuu. Vreau sa fiu mai bun in tot ce fac si sa ajung in punctul in care sa zic: Da, ma simt bine!

Trecand peste partea de coaching, am reusit sa iau legatura cu membrii comunitatii anime si manga. Dupa o perioada destul de lunga in care nu prea am putut sa schimb impresii legate de intregul fenomen, Otaku Champloo(mai multe informatii pe bakaism) a venit ca o gura de aer. Daca la prima editie la care am participat m-am simtit un pic stingher, incet, incet am ajuns sa cunosc o parte din comunitate si sa regret ca nu i-am cunoscut pana atunci. Sunt oameni extraordinari, energici, cu care intotdeauna ai ce discuta. Participarea ca voluntar pentru Otaku Fest m-a apropiat si mai mult de ei si m-a facut dornic sa le ofer suportul oricand au nevoie de ajutor. Rareori o sa aveti ocazia sa ma vedeti imbracat in frac, so check us.

There will be more to come. In perioada 9-10-11 iulie, impreuna cu baietii si fetele din eeStec, o sa avem parte de un Field Trip extraordinar, despre care o sa vorbesc dupa ce ma intorc. Pana atunci o sa urmeze impresiile mele legate de eeStec, cat de mult inseamna eeStec pentru mine si cat de mult mi-a schimbat perspectiva si modul de a gandi. Nu o sa uit de cei din CROS, despre programele lor extraordinare(Hr-Emotion e unul din ele), despre initiativele lor si dorinta lor de a schimba modul in care invatam.

Tineti aproape. Si pentru ca am luat-o pe cararuie, muzica medievala:D