Uneori vine o clipa in care vrei sa iti exprimi frustrarile, nevoile si dorintele cu toti. Nu neaparat sa fii inteles, ci mai degraba sa iti lasi frau liber gandurilor si ideilor tale. Acesta este unul din momente.
Dupa o noapte geniala(de club a) am ajuns la concluzia ca(pe care nu o doream sa o cunosc sau mai degraba sa o constientizez de altfel) oamenii sunt extrem de previzibili. Si nu ma refer aici la o exceptie doua, ci la acele persoane care nu ma asteptam sa reactioneze intr-un asemenea mod. Adica Murat.
Dupa atatia ani in care am promovat ideea de spirit deasupra fizicului, am realizat ca nu sunt mai bun ca cei care ii ponegream. Am crescut atribuind propriile mele esecuri altora. Iubesc frumusetea fizica doar pentru ca imi ofera doar un moment de satisfactie, si nu o idee asupra viitorului. Traiesc cu impresia ca frumusetea e absoluta si trebuie sa fie distribuita egal si fizicului si spiritului.
Cati din noi judeca o persoana nu pentru ce arata, ci pentru ce stie, gandeste si produce ca si idei?
Uitandu-ma in spate, pot sa spun ca am esuat. Vorba unui prieten: Fa ce iti spune popa, nu ce face el.
Am oferit atatea idei, sfaturi si ganduri pe care eu nu le aplicam. Poate ca uneori strugurii sunt acrii sau pur si simplu nu este vremea lor, dar tot ce pot sa zic e ca, dupa atata timp in care teoretic am evoluat, sunt cu un rang mai jos fata de animalele care ar trebui sa ne fie inferioare(va las sa va ganditi la asta).
Tradam sentimente si oameni pentru lucruri virtuale, care se pierd oricand(bani), pretuim materialul.
As fi vrut sa ma trezesc de dimineata si sa zic. Da asta sunt eu.
Uneori nu imi dau seama daca iubesc sau as vrea sa posed pe cineva.
(o) Iubesc. Incerc sa traiesc; sa trec peste.
La revedere. Pana data viitoare.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment