Delayed

Este ajunul anului nou și încă stau de două ore să scriu o introducere. Nici nu știu ce mi-a trecut prin minte atunci când m-am decis să scriu ceva pe blog. Știu că există lucruri pe care vreau să le spun, să le fac și să le și îngrop. A fost un an în care totul s-a petrecut foarte repede și totul s-a petrecut când nu trebuia. A fost un an în care am simțit că am pierdut mai mult decât am căștigat. M-am bucurat de unele, altele m-au întristat, însă acum îmi dau seama că nu am apucat să învăț mai nimic din ele. Zic tuturor că trebuie să avem momente în care să ridicăm capul, să ne uităm în jur și să ne gândim dacă drumul pe care îl urmăm este cel bun. Pe principiul fă ce zice popa și nu ce face el, am ajuns în situația în care anul nou m-a prins iarăși alergând. M-am uitat undeva pe băncile facultății, în scaunul de la birou, dormind lângă o domnișoară sau undeva într-un bar holbându-mă la berea care se termina ușor-ușor. Și am încheiat maratonul printre primii. Sau așa îmi zic toți.

Am încheiat un maraton de un an în care am terminat totul prea târziu. Am fost mereu în întârziere și rarele momente de respiro pe care le aveam se încheiau în discuții și certuri. Nimic nu s-a sedimentat. Nici măcar sentimentele pe care le am sau ideile pe care aș fi vrut să le urmez. Totul a fost grăbit, acceptat ca atare. Am ajuns la finalul anului să realizez că de abia acum înțeleg ce am făcut în lucrarea de dizertație sau ce am prezentat la examenul de doctorat. Acum realizez ce simt pentru anumite persoane, ce impact au avut în viața mea și regretele care au răsărit din relația mea cu ele.

Mi-am încheiat masterul la un an mai tărziu decât trebuia. Îmi pare rău că nu am putut să rămân alături de colegi. Chiar dacă nu eram extraordinar de apropiat de ei, îmi e dor de experiența de a merge împreună la facultate, la o bere după și să schimb idei cu oameni care chiar înțeleg ce tâmpenii spun. Probabil de-asta și renunță foarte mulți oameni după ce ratează un an. Pentru ce mergem la facultate? Pentru o diplomă? Pentru cunoștințe? Pentru experiența socială? Poate un pic din toate.

Am încheiat o relație care a durat ceva și am realizat destul de târziu cât de mult poate să doară faptul că pierzi o persoană care îți era destul de apropiată. Am făcut o tonă de tâmpenii, însă spre sfârșitul relației chiar credeam că știam cu cine vreau să fiu. În același timp, nu înțelegeam că, de fapt, situația stătea întotdeauna altfel. Era o liniște asurzitoare, în care nu puteai să auzi nimic, si de fapt niciunul nu voia să spună mai multe. În momentul despărțirii și la o discuție ulterioară am auzit câteva lucruri care nu o să le înțeleg în general. Ce înseamnă "te-am iubit" (de parcă sentimentele poți să le ștergi cu buretele) sau ce înseamnă "vreau să fim prieteni" când până atunci oricum nu ne-am vorbit. Apreciez de asemenea și "Am nevoie de timp pentru mine" în care oricum senzația este că traducerea ar fi "Am nevoie de altcineva". Oamenii folosesc scuza asta atât de des și își construiesc toată drama interioară în jurul ideii de solitudine cu scopul de a scăpa dintr-o relație. De ce să îți rezolvi problemele, când ai putea foarte ușor să le pui într-un colț și să spui că nu există.

O relație nu este doar fun și distracție. Necesită timp și efort. Timp pe care nu l-am avut, și efort care oricum simt că l-am depus poate un pic prea târziu. Decurgeau lucrurile altfel dacă realizam asta la timp? Poate că da, poate că nu. Nu pot să mă pronunț. Meritam eu efortul? Probabil că nu.

Sunt multe lucruri care se vor schimba. Lipsa siguranței unei relații sau a unui grup de oameni la care să te întorci te forțează să îți schimbi modul în care gândești și acționezi. Încet, încet trebuie să recunoști că nu mai ești un student pe băncile facultății. Urăsc maturizarea forțată, dar ea trebuie să se întâmple. Realizezi că dorința de a rămâne alături de o persoană nu mai este doar un moft. Realizezi că prietenii tăi vechi si-au urmat propriul drum. Realizezi că, pentru prima oară, vrei să lași ceva în urmă. Pentru prima dată vrei să ajungi la timp în gară și să te urci în trenul tău. Pentru prima data vrei să ajungi la destinație fără sa mai scrie:

Delayed.