Minds gone bad

I love you for what you've got(aka body)

2011-10-17T03:50:00.000+03:00

Uneori vine o clipa in care vrei sa iti exprimi frustrarile, nevoile si dorintele cu toti. Nu neaparat sa fii inteles, ci mai degraba sa iti lasi frau liber gandurilor si ideilor tale. Acesta este unul din momente.

Dupa o noapte geniala(de club a) am ajuns la concluzia ca(pe care nu o doream sa o cunosc sau mai degraba sa o constientizez de altfel) oamenii sunt extrem de previzibili. Si nu ma refer aici la o exceptie doua, ci la acele persoane care nu ma asteptam sa reactioneze intr-un asemenea mod. Adica Murat.

Dupa atatia ani in care am promovat ideea de spirit deasupra fizicului, am realizat ca nu sunt mai bun ca cei care ii ponegream. Am crescut atribuind propriile mele esecuri altora. Iubesc frumusetea fizica doar pentru ca imi ofera doar un moment de satisfactie, si nu o idee asupra viitorului. Traiesc cu impresia ca frumusetea e absoluta si trebuie sa fie distribuita egal si fizicului si spiritului.

Cati din noi judeca o persoana nu pentru ce arata, ci pentru ce stie, gandeste si produce ca si idei?

Uitandu-ma in spate, pot sa spun ca am esuat. Vorba unui prieten: Fa ce iti spune popa, nu ce face el.
Am oferit atatea idei, sfaturi si ganduri pe care eu nu le aplicam. Poate ca uneori strugurii sunt acrii sau pur si simplu nu este vremea lor, dar tot ce pot sa zic e ca, dupa atata timp in care teoretic am evoluat, sunt cu un rang mai jos fata de animalele care ar trebui sa ne fie inferioare(va las sa va ganditi la asta).

Tradam sentimente si oameni pentru lucruri virtuale, care se pierd oricand(bani), pretuim materialul.

As fi vrut sa ma trezesc de dimineata si sa zic. Da asta sunt eu.

Uneori nu imi dau seama daca iubesc sau as vrea sa posed pe cineva.

(o) Iubesc. Incerc sa traiesc; sa trec peste.

La revedere. Pana data viitoare.

Vama Veche, Vodka si Sucul de mere al vietii.

2011-08-19T04:30:00.000+03:00

E tarziu si probabil cea mai buna ora pentru mici experimente. Citeam de curand ca omul in momentul in care viseaza creaza(apasati ca merita) si isi impinge mai departe propriile limitari. Din nefericire(pentru mine) nu pot sa merg mai departe, sa adorm linistit, fara sa imi exprim micile frustrari si, de ce nu, dorinte.

Am vrut sa vorbesc despre Vama din weekendul trecut imediat cum am ajuns. As vrea sa zic ca a fost cea mai tare Vama de pana acum, in care am invatat atat de multe, incat orice secunda a meritat. Din pacate , nu pot zice asta. E interesant cum de multe ori traim cu impresia ca invatam sau ca avem ocazia sa experimentam, cand, de fapt, noi nu suntem niciodata atenti la evenimentele 'comune' din jurul nostru care ne ofera atat de multe. A fost suficienta o simpla iesire la mare sa imi dau seama ca, in incercarea de a scapa de cotidian, ajungem noi exemplele unei vieti lipsite de ...de ce nu....viata.

Ce am invatat totusi in saptamanile dinainte si dupa aceasta Vama

1. Uneori merita sa fii si tu egoist. Sacrificiul pe care tu il faci pentru ceilalti aproape sigur nu o sa fie niciodata luat in seama chiar de cei pe care incerci sa ii ajuti. Uneori sunt multumit doar ca cei cu care vorbesc sau incerc sa le ofer o mana de ajutor imi zambesc sincer si incearca sa se ridice singuri. Si uneori simt ca tot ce fac dispare odata cu alcoolul lor in sange. Ciudat, dar niciodata nu voi uita oamenii pe care i-am ajutat si mai ales oamenii care m-au ridicat. Probabil pentru ca pot sa ii numar pe degete, pentru ca, la randul lor, au incercat sa ma inteleaga.

2. Totul se transforma, nimic nu dispare. Interesant e ca nu se aplica doar la materie, ci si la sentimente. Fie ca din ura devine iubire sau invers, sau din prietenie se duce in antipatie si invers, suntem condusi de mediu si de conjunctura. Iubesc orice persoana care ma asculta orisicum, care imi da ocazia sa invat de la ea si care incearca sa imi arate o alta perspectiva. Acea persoana o consider prieten. Poate sa fie o singura idee; este suficient pentru mine. Voi fi acolo pentru ea cand va avea nevoie de mine.

3. Regretele iti arata cu adevarat cine esti. Regret ca la banchetul din clasa a 8-a nu am dansat cu o don'soara superba de care imi placea. De atunci pana acum nu m-am schimbat deloc. Sunt la fel de timid si fara curaj ca acum 8 ani. Dar ma schimb. Chiar daca putin ametit, pot sa ma exprim si sa zic da te iubesc.

4. Nu abuza. Nici de alcool, nici de tutun, nici de iubire, nici de ura, nici de nimic. Urasc sa folosesc ideea de nu, dar pentru mine orice fel de abuz care iti intuneca judecat nu se merita si nu te defineste. Doar te indeparteaza de cine esti cu adevarat.

Iubesc, urasc, traiesc, gandesc, visez, adorm.

Noapte buna.

P.S. Cum vad eu comunitatea in 2 zile. Probabil ca voi pleca din nou in Vama, doar de dragul de a vedea din nou rasaritul lunii la pescarie(chiar si singur)

De ce?

2011-08-08T00:27:00.000+03:00

O intrebare pe buzele a prea multi oameni. Si, in acelasi timp....

Pana atunci.

"Reality is merely an illusion, albeit a very persistent one."
Unul din hobby-urile mele preferate, la care nu as putea sa renunt niciodata, ar fi stiinta, tehnologia si cunoastearea overall. Sunt lucruri care ma leaga de univers, dar in acelasi timp ma lasa sa imi port eu gandurile mai departe decat acum 2 secunde. Uneori zambim, radem, glumim, dar uitam ca in "realitatea" cea de toate zilele, noi nu stim absolut nimic despre tot ce ne inconjoara si cat si despre efectele actiunilor fiecaruia din noi ca indivizi si ca membrii ai grupului.

Q: Care ar fi efectele unui black-out complet timp de 2 ani si aveti suficienta putere sa reparati efectele?

"Imagination is more important than knowledge."
Am ajuns sa primim toata informatia dea gata, fara sa o filtram, fara sa intelegem cu adevarat mecanismele si logica din spatele ei. Aplicam algoritmi fara sa intelegem actiunea lor; folosim strategii fara sa luam in calcul ca lucram cu oameni; iubim fara sentimente, condusi de o nevoie primara de securitate.Lasa-ti mintea libera. Niciodata nu stii pe plajele carei insule vei ajunge(sunt impotriva folosirii de substante psihotrope pentru a ajunge la aceasta plaja)

"Gravitation is not responsible for people falling in love."
Urasc ideea de a nu cunoaste persoana careia ii oferi un sarut si o accepti in intimitatea ta. Ideea de a ma lasa dus de un impuls sexual imi displace; imi displac persoanele care considera ca e suficient doar acest impuls; imi displac persoanele care nu mai au respect de sine si au o atitudine "usoara".
Mi s-a pus intrebarea : "Murat cum poti tu sa zici ca 2 zile iti sunt suficiente pentru a-ti da seama de personalitatea unui om, chiar daca sunteti amici de o viata?" Raspunsul este atat de simplu. In 2 zile nu te mai cenzurezi. Prefer sa investesc si sa pierd totul in 2 secunde, decat sa investesc 2 ani si sa pierd ceva ce nu am avut niciodata(posesiv?)

"One had to cram all this stuff into one's mind for the examinations, whether one liked it or not. This coercion had such a deterring effect on me that, after I had passed the final examination, I found the consideration of any scientific problems distasteful to me for an entire year."

Urasc sa fiu constrans. Urasc termenele limita, dar in acelasi timp senzatia ca am realizat un program, ca am inteles un concept sau ca am rezolvat o problema dificila reuseste sa stearga partial aceste lucruri. Trebuie sa avem o minte deschisa si sa intelegem ca, uneori, chiar daca ni se par inutile, unele informatii ne sunt necesare. Si ce este mai interesant este ca realizam acest lucru destul de tarziu; vital este cand ne dam seama.

Mai important decat sinceritatea cu cei din jur este sa fii sincer cu tine. Valorile te definesc, cat si dinamismul si robustetea lor(google)
Recunosc ca uneori sunt lipsit de tupeu, uneori ipocrit si ca sunt ca vulpea si strugurii acrii. Dar recunosc cand gresesc si imi cer scuze pentru ce am facut.

Si nu nu o sa imi sterg pozele de pe facebook in care apar in cele mai stupide ipostaze. Stiu bine ca pozele vor ajunge eventual undeva public, dar nu pot sa ma mint si sa zic ca sunt cea mai responsabila persoana, care nu are vicii si ca sunt un om decent.
Profit(prea mult uneori) de tineretea mea, de libertatea mea si incerc sa le arat celor din jur ca, uneori, trebuie sa fim noi si nu imaginea noastra in relatiile cu cei din jur.

P.S. Citatele via Einstein.
Recomand sa cititi " Cum vad eu lumea". O carte extraordinara din care chiar ai ce invata
Data viitoare vorbim despre Cum vad eu comunitatea

Profesori, studenti si cercul vicios al "educatiei"

2011-01-30T16:35:00.000+02:00

Sau ce inseamna sa gasim un singur vinovat pentru deficientele din procesul educational.
Stateam de vorba acum ceva vreme cu profesorul meu de Teoria Sistemelor, domnul Radu Stefan, despre "ce vor studentii si cum putem sa ii aducem mai aproape de facultate". Problemele pe care le identificase domnul profesor se legau in mare de urmatoarele

Studentii vin cu un bagaj scazut de cunostinte
Interesul pentru facultate este scazut
Nu inteleg sau nu vor sa inteleaga importanta fiecarei materii predate
Relatia Student-Profesor este deficitara
Studentii invata pentru diploma si nu neaparat pentru ei. Studentii pleaca cu preconceptia ca o diploma de automatica si calculatoare iti ofere un job sigur, sau ca unii angajatori te vor lua tocmai pentru ca , trecand prin poli, ai o capacitate mare de invatare si o sa acumulezi mai repede informatia

Foarte interesant a fost si faptul ca si el a identificat si cateva probleme venind din randul profesorilor si a facultatii

Profesorii nu au timp sa ofere consultanta fiecarui elev
Profesorii sunt slab pregatiti si/sau nu stiu sa isi predea corect materia
Cursurile de 3 ore sunt o mare, citez, "prostie"
Zile extrem de incarcate, fara pauze
laboratoarele sunt facute doar de dragul de a fi facute

Intr-un fel, am uitat aceasta discutie si concluziile pe care le trasesem, pentru ca in momentul in care mi-am dat seama ca nu e de glumit cu sesiunea, sa imi dau seama ca , si eu, cazusem in plasa intinsa de acest cerc vicios.

La ce solutii ajunsesem:

Scaderea numarului de studenti si finantarea nu in functie de numarul de studenti, ci de performanta
Scaderea numarului de studenti : Odata cu scaderea numarului de studenti, se va permite creearea de serii si grupe mai mici, unite,in care studentii sa se ajute intre ei, intre care sa se dezvolte un simt al competivitatii constructiv. In plus, un profesor va putea sa se apropie de studentii lui si sa le ofere suport oricand au nevoie de ajutori. Multi credem ca un profesor sta la facultate doar la curs si laborator. Nimic mai fals. Mai ales in sesiune, lucrarile nu se corecteaza singure, iar profesorii sunt nevoiti sa vina la fiecare examen al grupei lor(daca ai 3 seriix4 grupe, si fiecare grupa decide sa planifice un examen in alta zi, atunci ai 12 zile de foc continuu).Profesorii vor sa fie alaturi de studenti, dar tocmai numarul mare de studenti nu le permite sa ii identifice pe aceea care chiar au potential

Avem nevoie de exemple practice. Mai ales in inginerie, daca nu intelegi pentru ce iti trebuie o materie pe viitor, o sa o respingi complet. In anul intai ne intrebam de ce ne trebuie matematica si fizica.In anul 3 regret ca nu le-am invatat cum trebuia.Profesorii cer feedback, dar studentii il ignora complet
Studentii, daca nu inteleg ceva , prefera sa nu intrebe profesorul si sa plece acasa. Inca exista temerea ca o sa pari un mare tocilar daca te duci la profesor cu nelamuriri.
Cursurile de 3 ore impartite in 2 / saptamana a cate 1 ora jumatate. Este aproape imposibil sa iti mentii focalizata atentia pe o singura materie mai mult de 1 ora jumatate-2
Implicarea studentilor in diverse proiecte de cercetare sau concursuri tematice.
Implicarea profesorilor in activitatile studentilor. Pana si profesorii vor sa invete si de ce nu am invita profesori la activitatile ONGS-ului nostru?

Mai sunt foarte multe de spus, dar vreau sa inchei astfel: Nu stiu foarte multe despre ASE si economie, dar pot sa spun ca ingineria nu se poate invata singura. Este aproape imposibil sa inveti de unul singur. Multi credem ca e suficient sa luam informatia de care avem nevoie atunci cand e nevoie de ea. Fals. In inginerie si in stiinta mai ales, in momentul in care cauti informatia , trebuie sa intelegi o serie de alti termeni si notiuni legate de ea. Ca sa fie clar, e ca si cum ai cauta pe wikipedia o informatie si ajungi din link in link la ceva ce , aparent, nu are absolut nici o legatura, acest mod de invatare fiind deficitar
Daca vrem sa schimbam cu adevarat sistemul educational trebuie ca noi in primul rand sa ne schimbam atitudinea fata de universitatile actuale. In incercarea noastra de a reinventa roata riscam sa cadem victime problemelor pe care incercam sa le evitam.Faceti un experiment. Mergeti la cel mai al dracu profesor(dar nu cei absurzi) si interesati-va de materia lui.Intrebati-l si o sa va raspunda cu cel mai mare drag.
Bafta in sesiune si spor la invatat!

Prietenii, amicitie, 2010

2011-01-25T00:34:00.000+02:00

Wow! A trecut ceva vreme. Asa ca o sa spun cateva cuvinte, nu despre realizari sau experiente, ci despre prieteni.

Mi s-a spus de foarte multe ori in 2010: Murat e foarte dificil sa te identifici cu mai mult de o comunitate, mai mult de o organizatie, mai mult de un grup. Sincer, si eu am crezut la fel. Nu ai cum sa ii impaci pe toti. Nu ai cum sa fi tot timpul langa toti. Si nici nu poti sa iesi la o bere cu toti.

Dar doi prieteni foarte buni(care de altfel nu se cunosc intre ei) mi-au spus fiecare cam asa: "faptul ca sunt aici si stau de vorba cu tine nu este din cauza ca avem acelasi interese, reprezentam aceeasi organizatie, sau pur si simplu iesim la o bere impreuna. Avem o legatura. Avem ce impartasi cu adevarat. Emotii, trairi, idei.

2010 a fost anul in care am valorificat prietenia celor din jur. Am inteles cat de tari sunt acei oameni care raman alaturi de tine chiar si la 1500 de km departare si chiar dupa 1 an in care nu i-ai vazut. Sunt acei oameni care s-ar urca in primul tren pentru a-ti oferi suport atunci cand ai nevoie.

In 2010 mi-am pierdut amici la fel de repede cum i-am castigat. Si nu m-a deranjat. Mi s-a spus de atatea ori in necunostinta de cauza:" Murat esti foarte tare". Nu, nu sunt. Sunt si cu bunele si cu relele mele. Uneori sunt diabolic si uneori impulsiv, dar cred in ceea ce spun si in cei din jur. In dorinta de schimbare, vreau sa cunosc. Vreau sa vorbesc cu oameni, nu cu imaginea lor.

Salut sunt Murat si sunt pasionat de anime, manga, stiinta, tehnologie, filozofie, HR si muzica. Tu cine esti?

Conflict

2010-11-02T01:21:00.000+02:00

Sau, cu alte cuvinte, ce inseamna sa sari pasi in dezvoltarea ta ca om de HR.

Ziua de duminica mi-a aratat ca sunt atat de multe lucruri de invatat si cat de mult mi-au lipsit acestea pana acum. Nu vorbesc de informatii, body language, motivare, energie. Ma refer la unul din piesele vitale care defineste departamentul de HR: conflict management. Uneori traim cu impresia ca intr-o organizatie totul este frumos, roz si toata lumea este prietena cu toata lumea, si majoritatea timpului vrem ca totul sa fie "flower power".

Dar nu este asa. Nu are cum sa fie asa. Suntem oameni, fiecare cu problemele lui ,fiecare are sentimente si fiecare reactioneaza diferit la factorii de stres. Am realizat ca, in ultimul an, ajunsesem intr-un punct in care eram cuprins complet de iluzia "flower power". Cu cat crezi mai mult in ceva, cu atat iti este mai greu sa renunti la acel lucru. Am vazut cum oameni cu potential ,care stiau ce vor de la viata, oameni care aveau o directie si dorinta de realiza lucruri extraordinare, au ajuns sa se detaseze usor usor de organizatie. Si nu am putut face nimic. Nu stiam cum sa reactionez si sa actionez. Am crezut ca, doar empatizand cu ei, voi reusi sa ii tin alaturi. Conflict management-ul se simte, dar se si invata. Daca nu din experienta noastra, din experienta celor din jur. Un om nu poate fi punte de legatura pentru toti, dar departamentul de HR da. Aceasta atitudine a lipsit si mi-a lipsit.

Acum incerc sa uit tot si iau totul de la zero. Chiar daca nu cu aceiasi oameni, voi invata sa ii cunosc pe cei din jurul meu si ,sa rezolvam orice conflict ca si echipa de HR.

Sharing? Share what?

2010-10-21T17:39:00.000+03:00

In 3 saptamani de cand a inceput facultatea mi-am petrecut timpul recrutand noi membrii pentru organizatie, am participat la sedinte si intalniri HrEmotion, am inceput sa lucrez la o teza si, ori de cate ori imi permitea timpul,am iesit in oras cu vechi prieteni, cu membrii ai organizatiei, cat si cu oamenii extraordinari pe care i-am intalnit in CROS camp.
Au fost zile pline, obositoare si interesante, dar care mi-au adus aminte ca, uneori, nu obtinem tot ce vrem.Tin minte ca acum 3 ani o mana de oameni iesea in oras sa discute "cum". Cand ajungeam sa stam de vorba, toate problemele si nelamuririle noastre dispareau. Deveneau experiente de viata din care aveam ce invata. Discutam idei si ne prezentam visele noastre mari stiind ca nimeni nu o sa rada de ele. Stiam cine suntem si ce vrem. Ne stabileam propriile sisteme de valori si principii pe care le vom urma. Eram entuziasmati si plini de energie. Atunci simteam ca facem schimb cu adevarat de informatii pentru ca apreciam omul care raspandea informatia si nu neaparat informatia in sine.
Mai avem timpul si disponibilitatea sa cunoastem persoanele cu care avem un "schimb" de idei? La un moment dat ii ziceam unuia dintre cei mai buni prieteni: "Uneori am impresia ca nu discutam, ci de fapt fiecare isi duce la capat un monolog cunoscut de amandoi". Facem "sharing", dar nu suntem deloc interesati de cum s-a desfasurat intregul proces de gandire si care este viziunea din spatele ideii. Vrem totul acum. Vrem finalitatea. Vrem "ideea". Uitam totusi ca un om e o suma de idei in care crede. Toate sunt bune pentru ca il definesc si il individualizeaza.
Nu mai vrem sa cunoastem omul. Vrem doar ce ne intereseaza pe moment. Nimic mai mult.

P.S. Degeaba zici cuiva "esti cel mai tare" daca nu ai vorbit serios in viata ta cu el.

P.S. 2 Coca-Cola e mult mai buna decat Pepsi. Word.

10 lucruri învăţate în HRemotion

2010-09-08T16:42:00.000+03:00

10 lucruri învăţate în HRemotion sau altfel spus “de ce a fost bine că am fost acolo”.

Corina mi-a predat ştafeta si o să mulţumesc, alături de ea, echipei CROS pentru că a realizat acest program extraordinar fără de care nu aş fi putut ajunge la nivelul la care sunt acum, atât din punct de vedere al cunoştinţelor, cât şi al relaţiilor cu oamenii.

Care sunt aceste 10 lucruri?

Am învaţat sa ascult experienţele, gândurile, ideile altor persoane
Am cunoscut oameni extraordinari dispuşi să îşi împărtăşească experienţele, oameni pe care, probabil, nu aş fi avut cum să îi cunosc într-o altă conjuctură. O să revin cu experienta CROS camp si ce a însemnat ea pentru mine mai tărziu.
Procesul de evaluare într-o organizaţie este foarte important, atât înaintea demarării unui proiect, cât şi după finalizarea lui. Fără evaluare nu avem nici o şansă să îmbunătăţim procese, proiecte si metode, dar mai ales pe noi ca persoane.
Recrutarea trebuie facută astfel încat să acopere nevoile organizaţiei şi să aducă oameni capabili; este timpul să renunţăm la profilul recruţilor. Avem nevoie de diversitate, de idei, de perspective noi şi de oameni dornici să înveţe unii de la alţii.
Nu este nici o ruşine în a cere ajutorul altcuiva. Uneori experienţa altora ne scoate din impas.
Am luat parte la un program de coaching extraordinar alături de Alex, program care m-a făcut să înţeleg care sunt obiectivele mele si care sunt paşii pe care trebuie sa îi urmez ca să mi le ating.
Am (re)început să citesc şi să îmi direcţionez o parte din energia mea către pasiunile mele. Şi totuşi am mult timp liber.
Am început să folosesc instrumentele Web 2.0 astfel încât să îmi permită acumularea a cât mai multe informaţii.
Mi-am găsit motivaţia de a merge mai departe în oamenii cu care lucrez sau pe care îi întalnesc zi de zi.
Şi de ce nu, m-am eliberat de trecut, dar nu l-am uitat.

Despre coaching, facultate si comunitatea anime si manga

2010-07-01T22:44:00.000+03:00

Da, astazi am terminat in sfarsit sesiunea. O sesiune destul de grea, care la un moment dat parea ca nu se mai termina(si inca nu s-a terminat pentru ca mi-am luat un bilet la olimpiada de toamna)
A fost o perioada destul de frumoasa totusi, in care am simtit o schimbare de atitudine, in mare datorata programului de coaching. Sincer sa fiu, cand am aplicat pentru a intra in program(prin intermediul Hr-emotion), am pornit cu ideea ca "hai sa o fac si p'asta". Stiam in mare cam cu ce se mananca, dar in acelasi timp nu stiam nimic. Probabil in mintea mea era imaginea clasica a elevului care sta in banca si raspunde la intrebarile profesorului. Dar nu a fost asa. Deloc.

Pentru prima oara dupa mult timp, in cadrul intalnirii de matching, am simtit ca nu stiu ce vreau sa fac, ca nu am un obiectiv clar, ca nu stiu ce vreau. M-am simtit pus in dificultate de intrebarile lui Alex Gavriliu si mi-am dat seama ca intr-adevar am o problema(chiar mai multe). Am norocul(dupa parerea mea) sa fac coaching cu Alex. Este un tip extraordinar, plin de viata. Fiecare intalnire de coaching pe care o am cu el este o provocare pentru ca ma face sa ma gandesc la stilul meu de viata, la atitudinea pe care o am, la relatiile cu cei din jur, ma face sa imi doresc sa ma schimb si sa trec la actiune.

Uitandu-ma in spate, as putea spune ca, fata de Murat de acum 2 luni, sunt mai entuziast, plin de viata, mai deschis, optimist, ferm, cat si mai calm(si cu o bicicleta in plus). S-au schimbat foarte multe, dar, dupa cum discutam azi cu Alex, schimbarea este un proces continuu. Vreau sa fiu mai bun in tot ce fac si sa ajung in punctul in care sa zic: Da, ma simt bine!

Trecand peste partea de coaching, am reusit sa iau legatura cu membrii comunitatii anime si manga. Dupa o perioada destul de lunga in care nu prea am putut sa schimb impresii legate de intregul fenomen, Otaku Champloo(mai multe informatii pe bakaism) a venit ca o gura de aer. Daca la prima editie la care am participat m-am simtit un pic stingher, incet, incet am ajuns sa cunosc o parte din comunitate si sa regret ca nu i-am cunoscut pana atunci. Sunt oameni extraordinari, energici, cu care intotdeauna ai ce discuta. Participarea ca voluntar pentru Otaku Fest m-a apropiat si mai mult de ei si m-a facut dornic sa le ofer suportul oricand au nevoie de ajutor. Rareori o sa aveti ocazia sa ma vedeti imbracat in frac, so check us.

There will be more to come. In perioada 9-10-11 iulie, impreuna cu baietii si fetele din eeStec, o sa avem parte de un Field Trip extraordinar, despre care o sa vorbesc dupa ce ma intorc. Pana atunci o sa urmeze impresiile mele legate de eeStec, cat de mult inseamna eeStec pentru mine si cat de mult mi-a schimbat perspectiva si modul de a gandi. Nu o sa uit de cei din CROS, despre programele lor extraordinare(Hr-Emotion e unul din ele), despre initiativele lor si dorinta lor de a schimba modul in care invatam.

Tineti aproape. Si pentru ca am luat-o pe cararuie, muzica medievala:D

Linchpin

2010-05-24T14:18:00.000+03:00

Ma gandeam la o modalitate prin care sa introduc aceasta carte; probabil ca daca pierdeam suficient timp si cativa neuroni realizam o introducere plina de stereotipuri capabila sa impresioneze prin numarul de cuvinte boombastice incluse intr-o singura fraza.Probabil ca, acum cateva luni, realizam acest lucru, riscand sa imi pun ideile pe planul doi, tocmai din dorinta de a ma complica doar de dragul “artei”. Si de arta vom discuta.

Linchpin este o carte care te duce in extreme. De ce? Tocmai prin faptul ca te face sa pendulezi intre “hey tipul asta chiar are dreptate”, “Isi pierde firul ideilor si se contrazice” si inapoi.

Ce ne spune Seth Godin in aceasta carte? In mare ceea ce toti stim, vrem sa devenim, dar de care ne este frica tocmai pentru ca necesita schimbare: Indispensabili.

Initial am crezut ca Seth Godin se refera doar la capacitatea noastra de a face diferenta si de a deveni genii creatoare doar in cadrul organizatiei noastre. Probabil de aceea am ajuns pe la jumatatea cartii, chiar inainte de capitolul Resistance, cu o oarecare idee ca acest domn a scris o carte repetand acelasi lucru in dorinta de a sublinia importanta unui Linchpin. Mi-am pierdut interesul, si am zis, da e OK ce ne vinde el aici, are grafice frumoase si amuzante, capitolul Resistance spune foarte multe si o sa vad ce nu merge exact in activitatea mea si atat.

Dupa 2 zile de pauza in care am incercat sa verific veridicitatea celor afirmate in carte si in care am incercat sa schimb ceva(fara insa sa stiu ce), m-am intors la lecturat incercand sa imi dau seama ce am pierdut. Suficient. Linchpin nu prezinta modul in care TU poti deveni stalpul organizatiei tale, ci un stil de viata. Suna pompos nu? Ei bine, chiar daca multora o sa le starneasca doar un zambet pe buze, celora care stau si reflecteaza asupra ideii de arta din Linchpin in mod sigur o sa le ofere o alta perspectiva; o perspectiva asupra traiului nostru, a interactiunilor pe care le realizam cu cei din jur, cum tratam munca si cum ne limitam genialitatea tocmai din dorinta de a nu iesi din zona noastra de confort. Vorbeam cu Alex Gavriliu tocmai de acest fapt cand m-a intrebat de ce a fost prima mea optiune in programul de coaching. M-a intimidat. In momentul in care discutam cu el, simteam ca nu aveam ce sa spun, ca nu aveam o coerenta a ideilor, ca nu puteam sa il impresionez cu idei marete si perspective grandioase nerealizabile de Murat de atunci.

Important este ce ai de gand Tu sa faci. Nu seful tau, nu organizatia ta. In fiecare zi ne invartim in cercul vicios al ideii de munca. Munca pentru majoritatea inseamna 8 ore in fata unui birou, semnand acte sau realizand analize comparative. Ce este interesant este ca desi nu este satisfacatoare, noi continuam sa facem acelasi lucru, pornita de la:”Ce o sa imi zica Seful daca nu o sa fiu de acord cu modul lui de actiune. Ce o sa fac daca imi dau demisia si nu o sa imi gasesc o alta slujba? Ce o sa fac daca nu o sa fiu pe placul celor din jur?” Dupa parerea mea, Godin are dreptate aici: Poti fi inlocuit. Intotdeauna o sa se gaseasca altcineva care sa iti faca munca mai bine si pe mai putini bani. Cate persoane supracalificate exista in anumite posturi? Raspunsul este prea multe. Ne-am obisnuit cu ideea ca succesul inseamna casa, masina, bani, iar odata satisfacute aceste nevoi, suntem fericiti. Si totusi cati sunt fericiti cu situatia lor?

Seth Godin nu ofera o cale. Chiar el spune ca nu exista o harta pe care trebuie sa o urmam. Este de datoria noastra sa ne realizam arta, in orice domeniu, de la stiinta si tehnologie, la relatia cu oamenii si publicitate. Trebuie sa ne infrangem instinctul de autoconservare, sa ridicam capul in lume, sa avem curaj(dar sa ne pastram frica in acelasi timp) sa ne facem prezentate ideile, oricat de stupide ar parea, pentru ca la un moment dat, va aparea una geniala; nu trebuie sa ne fie frica de feedback si de greseli, ci sa ni le asumam si sa invatam din ele.

Toti oamenii cauta interactiuni cu alti oameni. Fara aceste interactiuni am fi doar masini. Linchpin incurajeaza folosirea retelelor sociale(facebook ,twitter), insa nu pentru prietenii virtuale, ci pentru ati face cunoscute ideile, pentru ca un linchpin nu poate lucra niciodata singur, ci intr-o echipa de persoane asemenea lui, capabile, entuziaste, motivate si dornice sa faca cu adevarat diferenta.

Nu o sa spun mai multe, ci va invit sa cititi aceasta carte. O lectura foarte motivanta, care nu se complica in cuvinte, si de ce nu, urmariti graficele lui Godin;chiar daca nu invatati ceva din ele, in mod sigur o sa va faca sa zambiti